Sunt pedeliştii fraieri sau doar disperaţi?
De joi de la prânz, de când preşedintele PSD Victor a susţinut în Parlament poziţia USL faţă de învestirea noului guvern, pedeliştii, încurajaţi şi de media, se pupă de fericire şi se întreabă dacă nu este rost de o colaborare cu PSD, după ce vor pierde dur alegerile. Vâzând un Ponta echilibrat, portocalii sunt convinşi că este vorba de mai mult decât se vede şi îşi fac speranţe. Partea amuzantă a acestei situaţii este că cei din PDL au îmbrăţişat tonul lui Victor Ponta, fără să fi fost atenţi sau ignorând pur şi simplu fondul discursului.
Discursul lui Victor Ponta a fost, de fapt, unul cât se poate de clar anti-putere şi împotriva noului Guvern desemnat. Ponta şi-a început discursul cerând anticipate, iar după aceea a luat punctual la ţintă noii miniştrii desemnaţi de PDL. Ce n-au sesizat cei din PDL este capcana din discursul lui Victor Ponta. Acesta a cerut Guvernului să ia cinsprezece măsuri, pe care USL le-ar putea susţine.
Toate măsurile enumerate de Ponta sunt parte din programele USL şi niciuna nu se regăseşte în programului noului Guvern şi este foarte greu de crezut că vreuna va fi, subit, adoptată. Ce a făcut Ponta? Păi, vrea să fie premier şi, ca orice candidat la această funcţie care se respectă, a prezentat alternativa. După cum comenta un jurnalist pe marginea discursului lui Ponta, preşedintele PSD le-a făcut celor de la guvernare „un dar grecesc”.
Unii „exaltaţi” se aşteptau ca Ponta să vină şi să ţipe la Mihai Răzvan Ungureanu. Exact asta nu putea face. Până la a fi un adversar pentru Crin Antonescu, noul premier este adversarul lui Victor Ponta. Este greu de crezut că PDL va defila în alegeri cu altcineva. Unui bun politician nu îi rămâne decât să se adapteze la context şi să ştie să joace pe terenul adversarului. Cei din PDL se pare că nu s-au prins de asta sau speră că nu este aşa. Cam asta este degringolada din PDL la această oră – o mare nervozitate hrănită sau temperată din iluzii deşarte şi dezamăgiri pe măsură
