Rămăşiţele osteologice ale unui cuplu roman îngropat într-un mormânt comun în urmă cu circa 1.500 ani au creat senzaţie în lumea arheologilor şi nu numai, după descoperirea lor de o echipă de specialişti din cadrul Universităţii din Emilia-Romagna.

După o primă estimare de teren, arheologii italieni susţin că bărbatul şi femeia au decedat şi au fost îngropaţi undeva în nord-estul peninsulei italice.

Descoperirea unui inel de bronz pe falangele femeii, precum şi poziţionarea ei în sicriul comun, ca şi cum ar fi intoarsă şi l-ar privi în eternitate pe partenerul ei, duc la concluzia că cei doi au fost fie îndrăgostiţi care urmau să se căsătorească, fie formau un cuplu recent căsătorit care s-ar iubit mult, iar cei apropiaţi au dorit să le aducă astfel un ultim omagiu în eternitate.

“Credem că au fost aşezaţi în sicriu cu feţele îndreptate unul spre celălalt. Poziţia craniului bărbatului sugerează faptul că vertebrele sale cervicale s-au desprins în timp iar craniul său a alunecat într-o poziţie nefirească”, declară Donato Labate, directorul şantierului de escavaţii.

Descoperirea mormîntului a aavut loc în mod accidental, în urma săpăturilor pentru temelia unor viitoare contrucţii din apropiere de Modena. Arheologii cred că cei doi au fost îngropaţi în străvechea suburbie Mutina din imediata apropiere a Modenei.

sursa: descopera.ro

Construcţiile egiptenilor care tronează impunător în deşert îşi spun cu mândre istoria de milenii întregi. Milioane de turişti le vizitează anual, fiind impresionaţi de grandoare şi geniul care a reuşit să le construiască, pentru a fi o mărturie epocilor viitoare.

Însă la 621 de kilometri de Bucureşti, în Bosnia, arheologii au dat peste trei construcţii impresionante, care rivalizează cu mult mai cunoscutele priamide egiptene.

Piramidele din Bosnia, aflate pe dealul de lângă Visoko, au fost descoperite în 2006. Toate cele trei construcţii sunt acoperite cu un strat gros de sol şi verdeaţă, iar până acum şase ani au fost considerate simple coline.

Piramida Soarelui, aşa cum a fost numită cea mai înaltă dintre ele de către un arheolog foarte contestat de colegii lui de breaslă, Osmanagic, măsoară 70 de metri.

Acest specialist care a studiat construcţiile din Bosnia susţine că aceastea au fost realizate de iliri, în secolul al XII-lea înainte de Hristos, adică mult mai devreme decât faimoasele piramide egiptene.

antena3.ro

Foto: blippitt.com

Oamenii de ştiinţă au descoperit cel mai bătrân organism de pe Terra. Este vorba de planta Posidonia Oceanica, care trăieşte în mediul marin, arată

The Telegraph.
Potrivit analizelor realizate de cercetători, planta are peste 200.000 de ani. Planta care deţinea până acum recordul de vechime are, potrivit cercetătorilor, 43.000 de ani şi se află în Tasmania.

Profesorul universitar Carlos Duarte a declarat că planta descoperită de oamenii de ştiinţă se reproduce asexual, generând clone. Ea se găseşte pe fundul Mării Mediterane.

Oamenii de ştiinţă avertizează că planta este ameninţată cu dispariţia din cauza încălzirii globale.

sursa: antena3.ro

Aproape un procent din populaţia lumii se bucură de un organism care sfidează regulile normale. Aceşti oameni sunt imuni la maladii precum HIV, malarie sau hepatită. Oamenii de ştiinţă americani au testat 234 de persoane pentru a le vedea rezistenţa la antrax şi au observat că trei dintre participanţi au fost imuni la această toxină.

Potrivit datelor oferite de americani, aceste trăsături sunt genetice, concluzie ce a reieşit după ce şi rudele celor testaţi au fost supuse aceloraşi analize.

Aceste persoane sunt foarte importante în ceea ce priveşte securitatea naţională, deoarece ar putea fi folosite în situaţii de criză.

Oamenii care au fost imuni la antrax s-au dovedit imuni şi la HIV, malarie sau hepatită.

sursa: antena3.ro

Avionul supersonic de transport al rachetei spaţiale Haas, pe care Asociaţia Română pentru Cosmonautică şi Aeronautică (ARCA) îl construieşte pentru Competiţia Google Lunar X Prize, a primit oficial numele I.A.R.-111

“Realizarea unui aparat din seria I.A.R. este o şansă de care orice constructor de aeronave din lume ar fi mândru. I.A.R.-111 va trebui nu numai să contribuie la continuarea tradiţiei numelui I.A.R. (Industria Aeronautică Română, n.r.), ci şi să reprezinte aeronava care să zboare mai sus şi mai repede decât predecesoarele sale, ajutând astfel la progresul României. “, spune Dumitru Popescu, preşedinte ARCA.

Asociaţia Română pentru Cosmonautică şi Aeronautică (ARCA) este o organizaţie non-guvernamentală, care doreşte să câştige competiţia Google Lunar X Prize şi să lanseze în cosmos prima rachetă românească capabilă să transporte un cosmonaut.

ARCA a anunţat, pe 22 decembrie 2010, într-o conferinţă de presă, un program la care a lucrat în secret în ultimul an, vizând realizarea primului avion supersonic românesc de mare altitudine ce va lansa racheta Haas II, pentru competiţia Google Lunar X Prize.

Nava va avea capacitatea de zbor supersonic cu viteza de Mach 1,5 la altitudini de 16.000 de metri, în cazul transportului rachetei Haas II, iar în cazul folosirii ca platformă de dezvoltare a tehnologiilor pentru turismul spaţial, va dezvolta viteze de Mach 2,6 la altitudini de 30.000 de metri.

Secvenţa de zbor tipică a acestui aparat cuprinde decolarea de pe suprafaţa mării, executarea unui zbor orizontal de accelerare, până la viteze subsonice ridicate, urmat de ascensiunea rapidă, în circa două minute, până la altitudinea de 16.000 de metri. La această altitudine, avionul va elibera racheta Haas II, care va urma programul de zbor propriu. Supersonicul, fără sarcina utilă acroşată, va reveni planat pe suprafaţa mării.

Avionul va avea un echipaj format din două persoane – pilot şi navigator -, urmând să devină primul avion supersonic românesc. Cabina avionului este separabilă şi este echipată cu două paraşute propulsate cu motoare rachetă proprii. Astfel, cabina avionului poate fi separată de avion la viteze de Mach 0 – 1,2 şi înălţimi de 100 de metri şi poate aduce echipajul în siguranţă pe suprafaţa mării. Propulsia va fi asigurată de un motor rachetă cu combustibil lichid, funcţionând cu apă oxigenată şi kerosen. Datele geometrice şi masele aparatului nu sunt comunicabile.

Finalizarea lucrărilor la primul avion supersonic românesc este stabilită pentru jumătatea anului 2012, urmată de prima decolare, la sfârşitul anului 2012. Primul zbor supersonic al avionului este prevăzut pentru prima jumătate a anului 2013.

sursa Bucharestherald

————————————————————————————————————————-

The supersonic airplane that will transport space rocket Haas, which the Romanian Association for Cosmonautics and Aeronautics (ARCA) is building for the Google Lunar X Prize competition, was given the official name of I.A.R.-111

“Construction of an I.A.R. airplane is a chance that any aircraft manufacturer in the world would be proud of. I.A.R.-111 will have not only to contribute to continuing tradition of the name I.A.R. (Romanian Aeronautic Industry), but also to be the plane that will fly higher and faster than any of its predecessors, thus helping Romania’s progress,” said ARCA president Dumitru Popescu.

ARCA is a non-governmental organization which wants to win the Google Lunar X Prize contest and launch into space the first Romanian rocket able to transport a cosmonaut.

ARCA announced on December 22, 2010, that it had been secretly working on a program to build the first high altitude Romanian supersonic plane which will launch the rocket Haas II, for the Google Lunar X Prize competition.

The ship will reach supersonic speeds of Mach 1.5 at 16,000 meters high, in case of the Haas II rocket transport, while in the case of use as platform for space tourism technology development, it will reach speeds of Mach 2.6 at altitudes of over 30,000 meters.

Works on the first Romanian supersonic plane are scheduled to complete mid 2012 and the first take off will follow at the end of the year. The first supersonic flight of the plane is scheduled in the first half of 2013.

source: Bucharestherald

Daily Mail: (sursa foto: Daily Mail) Aceasta constructie incredibila masoara peste 360 de metri, se intinde pe o suprafata de 30 de milioane de metri patrati si este proiectata sa gazduiasca pana la 40.000 de locuitori. Are inauntru tot ce exista intr-un oras: de la hoteluri, la magazine, cazinouri si scoli.

Designul Space Age include chiar si gradini, lifturi express – menite sa transporte oamenii pe verticala, si trotuare mobile pentru deplasarea pietonilor.

Aceste planuri au fost nascute din dorinta de a scapa lumea de necazurile aduse de dezastrele naturale, cum a fost orasul New Orleans distrus de uraganul Katrina in 2005. Pagubele au fost atat de mari incat comunitatea este si acum in proces de recuperare.

Forma triunghiulara a constructiei, denumita New Orleasn Arcology Habitat sau NOAH, ii permite sa faca fata unei furtuni extrem de puternice, deoarece lasa vantul puternic si norii sa treaca prin mijlocul ei.

Prevazuta cu panouri special create in caz de furtuna sau uragan, metropola face fata oricarui fenomen meteorologic fara a-i afecta pe cei din interiorul ei.

Kevin Schopfer, cel care a creat conceptul, a explicat ca echipa cu care a lucrat s-a axat pe respectarea a trei lucruri importante.

„Prima provocare a fost sa incercam sa rezolvam problemele pe care un uragan le-ar putea provoca. Trebuia sa asiguram un mediu stabil. A doua mare problema a fost sa rezolvam problema inundatiilor, asa ca am creat o constructie plutitoare. Iar cea de-a treia problema a fost sa asiguram o fundatie solida”, a declarat Schopfer.

Desi proiectul a fost realizat avand la baza dezastrul din New Orleans, Kevin Schopfer spune ca incredibila constructie ar putea fi folosita in orice alta zona afectata de inundatii puternice.

sursa: stirileprotv.ro

Nu ne-am propus în aceste rânduri să vorbim despre importanţa drapelului în istoria noastră. Putem aminti faptul că importanţa şi rolul steagului într-o bătălie au fost remarcate încă din Evul Mediu(sec. al XVI-lea) în lucrarea: „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”: „Astfel, mintea se află în trupul omului asemenea steagului când stă în mijlocul luptei, iar în luptă toată oastea priveşte la steag. Şi până stă steagul în luptă, acea luptă nu se cheamă biruită, chiar dacă are năvală grea (spre sine) iar ei toţi privesc către steag şi toţi se strâng în jurul lui. Iar dacă steagul cade, toată oastea se risipeşte şi nu se ştie unul cu altul cum şi încotro merg. Aşijderea este şi domnul: până stă mintea lui într-însul întreagă, toţi oştenii lui se strâng împrejurul său, ca şi oştile în jurul steagului”.
Există dovezi că tricolorul românesc de mai târziu vine din antichitate. Astfel, cetatea Aquincum (viitoarea Buda Veche) a moştenit în stema sa culorile roşu, galben şi albastru, despre care cărturarul german J.F. Neigebaur afirma că sunt „o moştenire de pe timpul Daciei Traiane”, iar George Bariţiu le considera „rămase moştenire de la Imperiul roman”. Culorile balaurului dacic au fost, din câte se pare, tot roşu, galben şi albastru. Mai mult, stindardul căluşarilor, aşa cum îl cunoaştem astăzi, alcătuit din panglici colorate, se aseamănă cu stindardul dacilor descris de Arian spre mijlocul secolului al II-lea. Culorile acestui steag, pe care Th. D. Speranţia îl considera o urmă de la daci, sunt: roşu, galben şi albastru. Foarte interesant că aceste trei culori, moştenite din „curcubeul” balaurului dacic, au fost păstrate nealterate timp de secole de generaţiile şi cetele de feciori, însoţind întreaga istorie zbuciumată a poporului român. Nu întâmplător, cei mai cunoscuţi căluşari îşi au originea în Oltenia.

Nicodim de la Tismana şi tricolorul
Cele trei culori ale tricolorului se constată documentar la începutul secolului al XV-lea, în cărţile bisericeşti manuscrise şi apoi în cele tipărite (a doua jumătate a secolului), în ţesături, broderii şi pictură.  Menţionăm în această direcţie „Tetraevangheliarul” realizat la mânăstirea Tismana (Ţara Românească) de părintele Nicodim în 1404 sau cel realizat de Gavril Uric la mânăstirea Neamţ (Moldova), în 1429, considerat „manuscrisul care deschide drumul miniaturisticii româneşti”, acesta are chenarele ornamentale cu roşu, galben şi albastru. Şi mai interesant, la sfârşitul manuscrisului, Nicodim a desenat un minunat cocoş oltenesc colorat în roşu, galben şi albastru.

Tudor Vladimirescu şi tricolorul
O nouă etapă în istoria tricolorului începe cu prezenţa culorilor naţionale pe primul drapel al primei reprezentanţe naţionale din istoria modernă a României, care a fost Adunarea Norodului din vremea Revoluţiei din 1821, condusă de Tudor Vladimirescu. Flamura lui tricoloră, puternic deteriorată de timp se găseşte în prezent la Muzeul Naţional de Istorie. Steagul acesta a fost executat la mânăstirea Antim din Bucureşti, atunci metoh al Episcopiei Curtea de Argeş, unde păstorea episcopul Ilarion, cunoscut sfetnic al lui Tudor Vladimirescu. Respectivul steag a însoţit Adunarea Norodului de la constituirea ei la Padeş şi până când Tudor Vladimirescu, victimă a complotului eterist de la Goleşti, l-a încredinţat şefului tunarilor săi, Ianache Cacaleţeanu. Steagul a avut o poveste încâlcită până când urmaşii tunarului l-au cedat patrimoniului naţional în 1882.

Povestea primului steag românesc
În 1834, domnitorul Grigore Alexandru Ghica a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii”. Steagul destinat corăbiilor nu avea decât două culori (galben şi roşu), dar cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc. Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pămînt românesc. Se pare că  tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic-Prahova). Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului al XIX-lea drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa. În timpul Revoluţiei de la 1848, Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei, la 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional. Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca: „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie” şi dându-i denumire de „stindard al libertăţii”. O lună mai târziu, „văzând că nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale”, decretul guvernamental nr. 252 din 13 iulie 1848, preciza din nou că „stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind”. În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, „zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore.
Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia.

sursa: Verticalonline

Principatele Unite Moldova si Tara Romaneasca, 1859-1861
Principatul Romania, 1861-1866

Principatul Romania, 1863-1865/1867

Principatul Romania, 1866-1881

Regatul Romania, 1881-1947

Republica Populara Romana, 1947-1965

Republica Romania, din 1989

Principatul Romania, 1867-1872

Principatul Romania, 1872-1881

Regatul Romania, 1881-1922

Regatul Romania, 1922 – 1947

Republica Populara Romina, Republica Socialista Romania, 1948-1989

1948-1954                            1952-1965                             1965-1989

Republica Populara Romina, 1951-1965

Republica Romania, 1992-2008

În 30 de ani vor muri trei miliarde de oameni: unul din lipsa hranei, alte două din cauza bolilor. Directive: eliminarea suplimentelor naturale, a mineralelor şi vitaminelor.  Animalele vor fi tratate cu hormoni şi iradiate, iar plantele – modificate genetic. Cine va folosi produse naturale va face închisoare. Usturoiul, menta şi alte produse comune vor deveni droguri.

De la 31 decembrie 2009, Guvernul României a început, alături de alte 165 de state semnatare (reprezentând aproape 85 % din populaţia planetei), implementarea temutului Codex Alimentarius. Un compendiu de legi alimentare, de factură nazistă, introdus de AG Farben şi care va stabili regulile de alimentaţie ale naţiunilor. Implementarea, prevăzută pe mai multe etape, porneşte de la faptul că populaţia globului este mult prea numeroasă ca Terra să poată susţine o alimentaţie naturală. Astfel, produsele trebuie modificate genetic, construite în laborator, aditivate şi iradiate. Toate aceste date pot fi studiate pe site-ul www.codexalimentarius.com. Conform acestui site, România a trimis deja formularele de înscriere şi aderare în ultimele zile ale anului trecut, iar din iulie 2010, după întâlnirea de la Roma, a început implementarea proiectului, prima etapă prevăzând plantele modificate genetic, precum şi normativele aditivilor alimentari. În privinţa aditivării sunt implicate marile concerne farmaceutice mondiale, aceleaşi care sunt acum implicate şi în fabricarea vaccinurilor anti-gripale, precum cel împotriva virusului AH1N1.

Codex Alimentarius, unul dintre cele mai bine păstrate secrete

Codex Alimentarius este unul din cele mai bine păstrate „secrete deschise”. Este finanţat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură (FAO), ambele aparţinând de ONU. Este cel mai mare dezastru pentru sănătatea noastră, întrucât va interzice elemente vitale de alimentaţie. Adepţii teoriei conspiraţiei susţin că planul “Guvernului Mondial” e menit să decimeze populaţia planetei, aflată în continuă creştere. Dacă până acum războaiele mondiale erau cele care reglau numărul populaţiei, de acum soluţia stă în alimentaţie. Aceiaşi adepţi susţin că în 30 de ani de la implementarea Codului, populaţia planetei se va stabiliza la două miliarde, o masă suficient controlabilă, care este îndeajuns pentru resursele planetei şi care este în acord cu normele de poluare etc. În acest interval, un miliard de oameni vor muri din lipsă elementelor principale de hrană, iar alte două miliarde, datorită bolilor ce vor fi generate în organism.

Hrană farmaceutică şi cancerigenă

Denumirea Codex Alimentarius provine din limba latină şi se traduce prin codul produselor alimentare. Reprezintă o colecţie de standarde alimentare adoptate la nivel internaţional, care au ca scop declarat protecţia sănătăţii consumatorilor şi asigurarea practicilor corecte în comerţul alimentar. Codex Alimentarius cuprinde standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude, şi pentru distribuţia către consumator, prevederi în ceea ce priveşte igiena alimentară, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de contaminare, etichetare şi prezentare, metode de analiză şi prelevare. Codex Alimentarius intenţionează să pună în afara legii orice metodă alternativă în domeniul sănătăţii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare şi a vitaminelor şi tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puţin, un potenţial concurent pentru industria chimiei farmaceutice.

Cine va folosi alimente în afara Codex-ului va face închisoare

Practic, omenirea va avea parte de o hrană farmaceutică. Doctorul Matthias Rath, un specialist german care duce campanii la nivel mondial pentru folosirea tratamentelor alternative în cazul multor boli grave, descrie această situaţie astfel: „Adevăratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a câştiga bani pe seama bolilor cronice, şi nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli. Industria farmaceutică are un interes financiar direct în perpetuarea acestor maladii, pentru a-şi asigura menţinerea şi chiar creşterea pieţei de medicamente. Pentru acest motiv, medicamentele sunt făcute pentru a alina simptomele şi nu pentru a trata adevăratele cauze ale bolilor. Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid permanent şi răspândit, ucigând, în acest mod milioane de oameni. La fel va fi şi în cazul Codexului, care nu e altceva decât o măsură de decimare a populaţiei planetei, care va mânca produse farmaceutice, ce vor fi iradiate, vor conţine cobalt şi vor fi modificate genetic, generând cancere.”

Alte 165 de ţări au aderat la program

Pe lângă România, la Codex Alimentarius au mai aderat alte 165 de ţări, ai căror reprezentanţi se întâlnesc alternativ fie la sediul FAO de la Roma, fie la sediul OMS de la Geneva. Acum, Comisia funcţionează după un Plan Strategic, elaborat pentru perioada 2008-2013. Obiectivele stabilite pentru această perioadă sunt promovarea unor cadre solide de reglementare a activităţilor, şi anume un sistem solid naţional de control şi sisteme de reglementare legislative pentru întregul lanţ alimentar.
Aplicaţii ale directivelor Codex Alimentarius

Începând cu iulie 2005, directivele Codex-ului Alimentarius, enunţate de către Directiva Europeană în ceea ce priveşte suplimentele alimentare, trebuie aplicate sub ameninţarea sancţiunilor financiare. Iată în ce constau acestea:

1) Este vorba de a elimina orice supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente vor fi înlocuite de 28 de produşi de sinteză farmaceutică (aşadar toxici), care vor fi dozaţi şi vor fi disponibili numai în farmacii, pe bază de prescripţie medicală. Clasificate ca toxine, vitaminele, mineralele şi plantele medicinale vor fi pe piaţa numai în doze care NU au impact asupra nimănui. Magazinele noastre de produse naturiste şi suplimente alimentare vor rămâne pe raft numai cu 18 produse, atâtea câte sunt pe lista Codex-ului. Tot ceea ce NU este pe listă, de exemplu coenzima Q10, glucosamine etc., vor fi ilegale şi asta nu înseamnă ca vor fi numai cu prescripţie, ci vor fi ILEGALE, adică „foloseşte-le şi te duci la închisoare”.

2) Medicina naturistă, cum ar fi acupunctura, medicina energetică, ayurvedică, tibetană etc, va fi progresiv interzisă.

3) Agricultura şi alimentaţia animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, interzicând, din principiu, aşa-numita agricultură bio. Aceasta implică, de exemplu, ca fiecare vacă de lapte de pe planetă să fie tratată cu hormonul de creştere bovin recombinat genetic produs de Monsanto. Mai mult, potrivit Codexului, orice animal de pe planetă folosit în scopuri de hrană, TREBUIE tratat cu antibiotice şi cu hormoni de creştere. Regulile Codexului permit ca produsele ce conţin organisme modificate genetic (OMG) să nu mai fie etichetate corespunzător. Mai mult, în 2001, 12 substanţe chimice despre care se ştie că sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise în mod unanim de 176 de ţări, inclusiv de SUA. Ei bine, Codex Alimentarius aduce înapoi 7 dintre aceste substanţe interzise, precum hexachlorobenzene, dieldrin, aldrin etc, care vor putea fi folosite la liber din nou.

4) Alimentaţia umană certificată legal va trebui să fie iradiată cu Cobalt. Sub regulile Codexului, aproape toate alimentele trebuie iradiate. Si nivelurile de radiaţie vor fi mult mai mari decât cele permise anterior. Codex Alimentarius va controla accesul asupra acizilor aminaţi esenţiali, asupra vitaminelor şi mineralelor. Extinderea controalelor va acţiona progresiv eliminând orice medicină alternativă naturistă ancestrală.

Reacţiile românilor, postate pe diverse site-uri:

Habar nu aveţi voi că în pâine se bagă substanţe radioactive încă din 1990. Apropo, aţi observat că brutăriile mici de la colţ au fost eliminate una câte una? Cum vă daţi seama dacă o pâine este toxică sau nu? Simplu, o pâine naturală poate fi comestibilă şi după 7 zile, dar o pâine toxică, deja după 2 zile, e acră, miroase a mucegai”

Cică s-ar fi suprapopulat Terra şi nu mai ajunge mâncărica la toţi. Atunci… pentru prostime s-a inventat Codex Alimentarius. Doar nu crezi că baştanii vor mânca produse radiate şi infestate cu substanţe toxice sau cancerigene! Decizia a luat-o Guvernul Boc, o decizie cu impact asupra întregii populaţii, fără a discuta problema cu noi şi fără a fi mediatizată. Ceea ce se ştie în România, se datorează doar presei străine!

E normal. Dacă în scurt timp vor rămâne câteva mii de persoane care vor lucra şi câteva zeci de milioane vor fi şomeri sau pensionari, trebuie cumva să mai reducem numărul celor din urmă. Nu?

Deci povestea se repetă, doar că acum la nivel de substanţe folosite în agricultură. Un vaccin poţi să-l refuzi… încă. Dar cum te fereşti de astfel de experimente în condiţiile în care legea nu impune avertizarea consumatorilor: „Fraierilor, sunteţi cobaii unui experiment”. Şi cine-şi asumă răspunderea pentru toate consecinţele potenţiale?

Or să interzică şi varza şi ceapa din propria grădină. Ca să ne protejeze de Salmonela. O să consumăm numai Monsanto modificate genetic.
Stau și mă întreb cât de ticălos, de nemernic și de criminal a fost acela care a semnat participarea noastră la acest genocid numit „Codex Alimentarius”. Nu știu dacă l-a semnat Boc, dar dacă îl aplică, este clar în aceeași oală. Alimente de sinteză, alimente modificate genetic, alimente iradiate – orice cretin, orice oligofren știe că toate acestea sunt moarte pentru organismul uman, sunt cancer curat. Ăștia sunt mai criminali decât Ceaușescu. Măcar împușcatul căuta să-și mărească turma de sclavi, nu s-o extermine.
Biserica de ce tace, atunci când turma este în pericol de moarte? Nu le-ar fi rușine! Ce repede uită unii o istorie, relativ recentă, de nici 20 de ani.

Dragii mei, staţi pe pace, că nu este atât de grav pe cât pare… ce contează câţiva în minus (dintre noi). Bag mâna în foc şi nu mă ard, că pe masa distinşilor aleşi ai neamului nu vor poposi NICIODATĂ astfel de produse. Cine va cumpăra? Românaşul de rând care se uita şi la 0.1 RON preţ mai mic, căci mă gândesc că pentru a avea succes acest test vor vinde aceste produse tratate, cu un preţ atrăgător. Problema este ca şi dacă cineva trage un semnal de alarmă nu este susţinut cu tărie… Ia să vedem mâine la ştiri dacă în vreun oraş din ţară au ieşit organizat minim 100 de persoane să protesteze împotriva acestei măsuri. Ca întotdeauna, numai gura e de român… nimic concret. Câteodată mă gândesc că ne merităm soarta. Dumnezeu să ne ajute!

Va trebui să ne creştem singuri mâncarea, să ne mutăm la ţară, ca pe vremuri, şi să uităm de bani… e singura modalitate să devenim stăpâni pe vieţile noastre, suntem controlaţi prin bani, trebuie să găsim o cale să nu mai depindem de ei. În primul rând, trebuie să deschidem ochii, toţi, să lăsăm nepăsarea…

sursa: Gorj-Domino

Arhitectura moderna, sticla, materiale de constructie performante, cladiri geometrice si tehnologizate… rasar in in fiecare zi in drumul nostru si ni se pare oarecum normal ca ele sa se afle acolo. Rolul lor este de a ne aminti zilnic in ce secol ne aflam, insa prea putine reprezinta un motiv de inspiratie pentru noi. Poate ca lucrurile vor sta diferit pentru generatiile urmatoare, asa cum si noi oftam in secret cateodata dupa grandioasele constructii stravechi care reflecta atat de bine cultura si cutumele epocilor in care au fost ridicate. Ne place sa le vedem, sa le admiram, sa le fotografiem, dar mai ales sa ne aflam in interiorul lor, intr-un exercitiu de imaginatie menit sa ne poarte catre dimensiuni pierdute ale timpului. Dincolo de frumusetea de netagaduit a unor castele autohtone des vizitate, precum Bran sau Peles, va propunem o lista cu doar cateva dintre cele mai spectaculoase castele ale lumii.

Palatul Potala, Tibet

Ridicat pe dealul Marpo Ri, la 130 de metri deasupra vaii Lhasa, Palatul Potala are o inaltime proprie de 170 de metri, devenind astfel cea mai spectaculoasa cladire a Tibetului. In 637, Imparatul Songtsen Gampo a decis construirea palatului pe acest deal, iar structura a ramas neschimbata pana in secolul XVII, cand a fost incorporata in fundatia grandioasei constructii pe care o admiram in prezent.

Ridicarea actualului palat a inceput in 1645, in timpul domniei celui de-al cincelea Dalai Lama. Trei ani mai tarziu, Castelul Alb sau Potrang Karpo era deja finalizat. Intre 1690 si 1694 a fost adaugat si Castelul Rosu sau Potrang Marpo. Pentru a fi dus la bun sfarsit, acest proiect ambitios a necesitat munca a peste 7.000 de muncitori si a 1.500 de artisti si mesteri. Palatul Potala a fost usor afectat in timpul rezistentei tibetanilor impotriva ofensivei chinezesti din anul 1959. Spre deosebire de alte structuri religioase tibetane, palatul a scapat printr-o minune de politica distructiva a armatei chinezesti. Datorita acestei omisiuni sau indulgente, una dintre cele mai grandioase constructii ale omenirii troneaza inca de la inaltimea dealului Marpo Ri.

Muntele Saint-Michel, Franta

Mont Saint-Michel este, in fapt, un castel medieval construit pe o insula mica de pe coasta normanda, in apropierea Marii Britanii. Doar un dig ingust, ridicat in 1880, mai asigura legatura cu coasta. Turistii care vor sa ajunga pe insula trebuie sa se grabeasca sa traverseze drumul de legatura, intrucat nu putine au fost situatiile cand vizitatorii au fost maturati la propriu de valuri.

Spre deosebire de alte castele din Franta care au debutat in “cariera” jucand rolul unei structuri defensive sau de locatii inchinate artei, Mont St. Michel a fost construit pentru a servi in scopuri religioase, mai exact drept manastire. In prezent, castelul atrage patru milioane de vizitatori pe an, cu mult mai mult decat majoritatea castelelor Frantei.

Castelul Predjamski, Slovenia

Desi fiecare castel din lume este unic in felul si nici unul nu seamana cu celalat, pe unele dintre ele, ursitoarele (a se citi constructorii) le-au harazit la “nastere” un destin cu totul special. Acesta este si cazul castelului Predjamski din Slovenia, care si-a castigat faima datorita faptului ca este integrat intr-o pestera, mai exact, in al doilea sistem de pesteri ca marime din Slovenia. Traducerea numelui sau este mai mult decat elocventa: Castelul din fata pesterii.

A fost nevoie de aportul mai multor mesteri, muncitori si ingineri pentru ca elaborarea formei pe care castelul o are in prezent sa fie definitivata. Primele mentiuni cu privire la constructie dateaza din secolul XIII, desi se crede ca aripa stanga a fost construita candva in prima jumatate a secolului XII. Partea din mijloc a fost adaugata in perioada Renasterii, iar aripa dreapta a fost terminata in jurul anului 1570. Unele dependinte au fost adaugate ulterior sau schimbate mai tarziu, insa din 1990 a inceput un program intens de renovare care urmareste sa redea castelului imaginea pe care o avea in secolul XVI.

Castelul Neuschwanstein, Germania

Cel mai cunoscut dintre cele trei castele construite in cinstea lui Ludovic al II-lea de Bavaria, Neuschwanstein a fost ridicat in mijlocul Alpilor bavarezi de pe actualul teritoriu al Germaniei. Constructia a fost demarata in 1869, insa abandonata dupa moartea regelui din 1886. Intr-o imitatie fantastica a unui castel medieval, Neuschwanstein este mai degraba o intruchipare a romantismului de secol XIX.

In acea epoca, orice constructie grandioasa presupunea o munca colosala, prin urmare nimic nu putea fi lasat la voia intamplarii. Castelul a fost ridicat pe baza unui plan elaborat, care includea si echiparea cu diverse utlitati revolutionare pentru acele timpuri: toalete dotate cu un sistem automat de tragere al apei pentru fiecare etaj sau un sistem de incalzire cu aer cald in toata cladirea. O asemenea arhitectura deosebita nu avea cum sa nu atraga atentia generatiilor urmatoare de artisti: castelul  Frumoasei din Padurea Adormita din Disneyland-ul american este inspirat chiar de Neuschwanstein.

Castelul Matsumoto, Japonia

Cunoscut pe plan local si sub denumirea de Matsumotojo, constructia care reflecta atat de bine cultura locala, este in acelasi timp si unul dintre cele mai frumoase castele ale Japoniei. Matsumotojo ilustreaza cu succes ceea ce se numeste hirajiro, o constructie ridicata pe o campie, in loc de deal sau munte.

Castelul si doua turnuri au fost ridicate intre 1592 si 1614, beneficiind de un sistem complex de aparare, mai ales ca vremurile pasnice erau inca departe in acea perioada. In 1635, cand amenintarea militara nu mai exista, a mai fost adaugat un al treilea turn, mai mic, utilizat in scopuri astronomice pentru observatiile lunare. Castelul si-a pastrat interioarele din lemn si lucrarile exterioare din piatra in forma lor originala din secolul XVI. In prezent, acesta face parte din patrimoniul tarii, fiind inclus pe lista Comorilor Nationale ale Japoniei.

Castelul Huniazilor, Romania

Prima atestare a castelului dateaza din anul 1443 si apare intr-un document semnat chiar de Iancu de Hunedoara, care a fost pastrat pana in prezent. Primul mostenitor al castelului, Iancu de Hunedoara, incepe in jurul anului 1440 lucrarile de modernizare si de extindere ale fortaretei, daruindu-i pentru prima data infatisarea unui impresionante locuinte medievale. De-a lungul istoriei sale, castelul avea sa aiba mai multi proprietari, dintre care unii au incercat sa-si puna amprenta personala asupra stilului. Castelul si-a pastrat intotdeauna numele primilor proprietari, ramanand cunoscut peste veacuri drept castelul Huniazilor sau al Corvinestilor.

Forma actuala a fost dobandita in timp, majoritatea proprietarilor intervenind, intr-un fel sau altul, asupra planului. Constructia a fost facuta in etape, fiecare dintre ele surprinzand stilurile arhitecturale ale perioadei respective. Elementele rafinate de arhitectura civila sunt foarte bine reprezentate in palatul propriu-zis, unde se remarca Sala Cavalerilor, care servea drept sala de mese in ocaziile festive sau Sala Dietei, locul in care se desfasurau festivitatile. In ceea ce priveste stilul, se resimt atat influentele de origine germanica, franceza, cat si cele de origine militara, cele mai reprezentative fiind galeria si turnul Nje Boisia (“nu te teme”), denumire cu tenta parodica impusa oarecum de mercenarii care pazeau castelul.

Castelul trece si printr-o a doua faza de constructie, care inceteaza o data cu moartea lui Iancu de Hunedoara. In perioada urmatoare nu aveau sa se mai opereze modificari semnificative, pana la principele Gabriel Bethlen, care incepe o noua serie de schimbari impuse de ratiuni militare si civile.

In aceasta perioada se adauga constructiei initiale un alt corp, denumit Palatul mare dinspre oras, format din doua niveluri. Arhitectura gotica din piatra este inlaturata din Sala Dietei, care a suferit in aceasta perioada o transformare radicala. Principele Gabriel Bethlen indeparteaza, in mare parte, elementele de arhitectura gotica, inlocuindu-le cu cele ale arhitecturii frantuzesti, aflata la mare cautare in acea perioada.
Din pure ratiuni militare, sunt construite acum inca doua anexe. Turnul alb indeplinea rolul de gardian al castelului, dar era in acelasi timp si un punct strategic de aparare. Terasa de artilerie era folosita pentru armele grele de foc. In secolul XIX, castelul trece printr-o a treia perioada de transformari, in principal, lucrari de restaurare si de imbunatatire.

Castelul Malbork, Polonia

Castelul Malbork a fost construit in Prusia de catre Ordinul Teutonilor. Numele initial dat de Ordin a fost Marienburg, mai exact, Castelul Mariei. Orasul care s-a dezvoltat in jurul constructiei a primit aceeasi denumire, insa din anul 1945, revenind in posesia Poloniei, a primit denumirea de Malbork.

Castelul este un exemplu clasic al unei fortarete medievale, fiind in acelasi timp cel mai mare castel gotic din caramida din lume. In anul 1997 a fost adaugat pe lista Patrimoniului mondial UNESCO.

Palacio da Pena, Portugalia

Una dintre cele mai vechi constructii inspirate de romantismul european, Palatul National Pena a fost ridicat pe varful unui deal aflat in apropierea orasului Sintra. In zilele senine poate fi vazut chiar si din Lisabona. Construit in secolul XV pentru a indeplini rolul unei resedinte, castelul a fost reconstruit mai tarziu si donat bisericii pentru a servi drept manastire.

Un cutremur puternic l-a devastat aproape total in 1755. Palatul avea sa isi redobandeasca grandoarea abia in 1838, dupa ce a intrat in posesia printului Fernando, sub a carui protectie au fost demarate lucrarile de renovare. Arhitectura este o imbinare ecletica intre un stil original si altele adiacente, cu influente ale romatismului, ale stilului bavarez, plus o gradina englezeasca.

Castelul Lowenburg, Germania

In apropierea orasului Kassel se inalta semet unul dintre cele mai frumoase castele cu aspect medieval. Cu toate acestea, Lowenburg sau Castelul Leului a fost construit din ordinul lui Landgrave Wilhelm IX (1743-1821), un soi de Walt Disney al epocii lui, care a intentionat ca noua constructie sa arate inca de la inceput ca o ruina romantica.

Pentru a reusi sa imprime praful timpului pe o constructie inca inexistenta, constructorul a trebuit sa faca un drum pana in Anglia pentru a studia ruinele englezesti in stil romantic si pentru a stabili un model al viitorei gradini. In prezent, “ruinele” castelului Lowenburg sunt privite ca una dintre primele constructii semnificative in stilul neo-Gothic din Germania.

Castelul Praga, Cehia

Unul dintre cele mai mari castele din lume ( are 570 de metri lungime si 130 de metri latime), si, conform Cartii Recordurilor, cel mai mare castel dintre cele vechi care au mai ramas in picioare, Castelul Praga adaposteste intre zidurile sale o istorie lunga de multe veacuri. Bijuteriile coroanei cehe sunt depozitate chiar in aceasta locatie si tot aici s-au tinut majoritatea ceremoniilor oficiale din istoria locului. De la imparatii romani, la regii cehi, toti au ales aceasta locatie grandioasa pentru desfasurarea evenimentelor majore.

Povestea castelului, desigur nu in forma sa actuala, a debutat undeva in secolul IX, in jurul anului 870. De-a lungul existentei sale, numerosii proprietari, dar si vremurile cu modele lor, si-au pus amprenta asupra “chipului” constructiei. Tocmao aceasta existenta indelungata a facut posibila intalnirea intr-un singur loc a mai multor stiluri arhitecturale. Mai exact, toate stilurile care au fost la moda in arhitectura in ultimul mileniu.

Castelul Praga nu reprezinta un complex in sine, ci include catedrala St. Vitus, Biserica Sf. Gheorghe, o manastire si alte cateva palate mai mici, gradini si turnuri de paza. Majoritatea castelelor din zona sunt deschise vizitelor turistice, iar multe dintre ele s-au transformat in muzee, gazduind periodic expozitii unice.

sursa : descopera.ro